Terapia Vojta

Locomoţia reflexă – baza terapiei Vojta

Principiul Locomotiei Reflexe, a fost creat si dezvoltat de neurologul pediatru Prof. Dr. Václav Vojta intre anii 1950 si 1970. Acesta a descoperit baza terapiei – Locomotiei Reflexe – si a dezvoltat un concept de tratament pentru copiii cu pareze cerebrale. Prin folosirea terapeutică a locomoţiei reflexe, se poate ajunge, la pacienţii cu o afecţiune a sistemului nervos central şi a aparatului locomotor la modele de mişcare elementare, aceasta însemnând că ele devin iarăşi accesibile La terapia Vojta, terapeutul aplică pacientului, aflat în decubit ventral, dorsal sau lateral, o presiune  ţintită, pe anumite zone ale corpului. Astfel de stimuli duc, la om, – indiferent de vârstă – în mod automat şi fără iniţiativă proprie, adică fără o conlucrare activă, voluntară, a celui vizat, la două complexe de mişcare: 

Târârea reflexă din decubit ventral şi Rostogolirea reflexă din decubit dorsal şi lateral

Prin aplicarea terapeutică a locomoţiei reflexă, sunt activate funcţiile musculare necesare mişcărilor spontane din viaţa de zi cu zi – intrate în funcţie în mod involuntar, – în special de la nivelul coloanei vertebrale, dar şi la braţe şi picioare, mâini şi labele picioarelor, ca şi de la nivelul feţei

Profesorul Vojta a considerat că la un pacient, prin declanşarea repetată a acestor mişcări „de tip reflex“ , se ajunge la  „deblocări“ sau „noi căi de acces“ în interiorul reţelelor nervoase funcţional blocate dintre creier şi măduvă.

Diferenţa faţă de alte tehnici şi metode fizioterapeutice

La terapia Vojta nu sunt exersate funcţii de mişcare, ca prinderea, rostogolirea de pe spate pe abdomen sau mersul. Mai curând, activarea terapeutică a locomoţiei reflexe, mediază accesul, prin intermediul sistemului nervos central, la modele de mişcare parţial singulare, necesare pentru o anumită mişcare sau acţiune. 

Cu ajutorul locomoţiei reflexe pot fi activate şi influenţate, pe lângă reacţiile „mari“, de natură motrică, şi anumite reacţii ca:

- Mişcarea globilor oculari (oculomotricitate)
- Mişcări ale limbii şi mişcări ale maxilarului (motricitate orofacială)

Precum şi funcţii vegetative ca:

- Reglarea funcţiei vezicii şi a intestinului
- Respiraţia
- Suptul şi deglutiţia

Locomoţia reflexă şi legătura cu dezvoltarea motorie ideală

Modelele parţiale ale locomoţiei reflexe cuprind toate componentele dezvoltării motorii ale omului până la mersul independent. Prin aplicarea regulată a terapiei Vojta, se realizează „deschiderea căilor“ pentru aceste modele parţiale în sistemul nervos central, astfel încât, starea de activare realizată prin terapie este menţinută o perioadă de timp, şi mişcările spontane ale copilului adultului vor fi influenţate în mod pozitiv.

Experienţa clinică a demonstrat că, după o activare prin locomoţia reflexă, unui pacient (copil / adult) îi stă la dispoziţie o poziţie a corpului cu mult mai bună – ba chiar normală. Acest lucru îi oferă pacientului şi o siguranţă emoţională crescândă, în confruntarea cu mediul înconjurător şi în acumularea de noi experinţe

Terapia Vojta poate fi aplicată în aceeaşi măsură atât la sugari, cât şi la copii. Indicaţia rezultă pe baza diagnosticului medical şi a scopului terapeutic formulat în consecinţă.  Cele mai bune rezultate sunt obţinute atunci când la pacient nu s-au dezvoltat şi fixat deja, aşa numitele modele motrice înlocuitoare. La pacienţii aflaţi în faza de fixare a „motricităţii înlocuitoare“, scopul terapiei este activarea şi menţinerea modelelor de mişcare fiziologice, precum şi rechemarea şi integrarea modelelor de mişcare anormale nefixate încă în desfăşurarea motrică normală până la stăpânirea deplină a motricităţii voluntare.

Plânsul sugarului în terapia Vojta

Starea de activare dorită terapeutic se exprimă la sugar în timpul terapiei adesea prin plâns. Acest lucru induce părinţilor o stare de iritare, făcându-i să presupună că îi provocăm copilului lor „durere“. Plânsul este la această vârstă un mijloc de exprimare important şi adecvat al micilor pacienţi, care reacţionează astfel la o activare neobişnuită. De regulă, după o scurtă perioadă de adaptare, plânsul nu mai este aşa intensiv şi în pauzele dintre exerciţii ca şi după terapie, sugarii se liniştesc direct. La copii mai mari, care se pot exprima verbal, plânsul, de asemenea, nu mai apare.

Spectrul efectelor terapiei Vojta

De spectrul larg al efectelor terapiei Vojta, profită pacienţi de toate vârstele cu boli în întregime diferite, ca spre exemplu:

- pareze cerebrale
- scolioze ale coloanei vertebrale
- displazii şi luxaţii ale articulaţiei şoldului

Chiar şi la tulburări cerebrale de mişcare pregnante, sunt influenţate şi modificate clar, în sens pozitiv, mecanisme de verticalizare sau funcţii de sprijin precum şi aptitudini comunicative. Terapia Vojta poate fi aplicată ca bază în fizioterapie la aproape orice tulburare de mişcare, ca şi la o multitudine de boli, ca spre exemplu:

- Tulburări centrale de coordonare la vârsta sugarului
- Tulburări de mişcare ca urmare a leziunilor sistemului nervos central (Pareze cerebrale, apoplexie, scleroză multiplă ş.a.)
- Paralizii periferice ale braţelor şi picioarelor (de exemplu pareze de plex brahial, spina bifida, leziuni medulare ş.a.)
- Diferite boli musculare
- Îmbolnăviri şi limitări funcţionale ale coloanei vertebrale, ca spre exemplu diformităţi ale coloanei vertebrale (Scolioze)
- Leziuni ortopedice / traumatologice relevante ale umărului şi braţelor, şoldului şi picioarelor
- Tratamentul dezvoltării defectuoase a şoldului (displazii / luxaţii de şold)
- Probleme ale funcţiilor respiratorii, deglutiţiei şi masticaţiei

Contraindicaţii ale terapiei Vojta

- Îmbolnăviri acute febrile, respectiv inflamatorii
- Vaccinări cu vaccinuri vii la indicaţia medicului (de regulă 10 zile dupa vaccin)
- Existenţa sarcinii la pacienţi
- Anumite îmbolnăviri, ca spre exemplu boala oaselor de sticlă, boli de inimă ş.a.

La toate bolile care limitează starea generală a pacientului, terapia Vojta se foloseşte în funcţie de posibilităţile de solicitare ale acestuia, pe o durată mai scurtă, dar nu trebuie întreruptă.

Efectele terapiei Vojta asupra dezvoltării şi comunicării pacientului

Prin terapia Vojta se ajunge la modificarea pozitivă a coordonării mişcărilor la prindere, verticalizare, mers independent şi vorbire. Ca urmare a acestei modificări, copilul sau adultul este apoi în măsură să-şi exprime mai uşor şi mai amplu dorinţele şi nevoile, precum şi să şi le realizeze spontan. Pacienţii sunt mai puţin frustraţi, acţionează mai fericiţi şi mai mulţumiţi. Copii mai mari sau adulţii sunt de părere că după terapia Vojta se simt „mai uşori“ când execută mişcările. Un astfel de sentiment, profund pozitiv, duce la capacităţi comunicative vizibil îmbunătăţite. În general, terapia Vojta îi oferă pacientului posibilităţi clar îmbunătăţite pentru învăţarea motrică în confruntarea cu mediul înconjurător.  

În afară de terapia Vojta, nu este necesară o observare permanentă şi o intervenţie corectivă din partea părinţilor, astfel  încât sugarul, respectiv copilul, să se poată mişca liber şi spontan. Conform principiului Vojta, nu există „posturi greşite“, care ar putea periclita succesul tratamentului

Prin „facilitarea” funcţiei posturale şi de mişcare în sistemul nervos central al sugarului şi copilului, obţinută prin terapia Vojta, capacitatea de mişcare îmbunătăţită a acestuia, realizată în secvenţele terapeutice zilnice, puţine şi scurte, poate fi menţinută de regulă pe tot parcursul zilei.

Ca rezultat, acest lucru stimulează şi dezvoltarea independenţei micului pacient faţă de adult. Acesta este un scop dorit al terapiei. În acelaţi timp terapia Vojta promovează părinţii în competenţa lor părintească: copilul află în timpul terapiei zilnice Vojta afecţiunea fizică şi o siguranţă mediată de părinţi. Terapia Vojta întăreşte astfel relaţia părinte – copil şi duce la câştigarea de experienţe noi şi extinse din partea copilului

Dozarea şi intensitatea de lucru în terapia Vojta.

Locomoţia reflexă este o terapie extrem de eficientă, fireşte însă neobişnuită şi foarte solicitantă pentru sugari şi copii mici.

Ca terapia Vojta să fie încununată de succes, ea trebuie efectuată la sugar şi copilul mic, de mai multe ori pe zi

Rolul părinţilor / aparţinătorilor în terapia Vojta.

Întrucât părinţii, respectiv aparţinătorii, efectuează terapia de mai multe ori pe zi, le revine rolul hotărâtor în terapia Vojta. 

La un pacient adult efectuarea terapiei Vojta poate fi preluată de soţ/soţie, partener de viaţă sau de persoane apropiate. În acest caz terapia se va efectua de regulă de mai multe ori pe săptămână.

Terapia Vojta în echipa terapeutică interdisciplinară.

Profesorul  Vojta vedea în coordonarea automată a posturii corpului condiţia de bază pentru stimularea pacientului în privinţa capacităţii de a experimenta, a percepţiei, vorbirii, învăţării ş.a.m.d. În acest fel terapia Vojta îmbunătăţeşte condiţiile pentru alte măsuri terapeutice, pedagogice, logopedice, ergoterapeutice şi altele. Astfel terapia Vojta ocupă un loc important, de bază în cadrul echipei terapeutice interdisciplinare.

Cum este demonstrat efectul terapiei Vojta?

Terapia Vojta şi-a dovedit eficienţa pe plan mondial la mulţi pacienţi, începând de la sugari până la adult. Mişcările reflexe observate de profesorul  Vojta, efectul lor şi succesul lor terapeutic au fost cercetate ştiinţific şi confirmate empiric. Pe lângă aceasta există câteva studii separate, bazate pe evidenţe.

Cine aplică terapia Vojta?

În cadrul Societăţii Internaţionale Vojta (IVG) s-a format o echipă calificată de fizioterapeuţi formatori şi medici. Această echipă, care a fost formată de profesorul Vojta însuşi, pregăteşte terapeuţi Vojta şi medici calificaţi